(dorul e sentimentul ala pe care il ai cand vrei sa vezi pe cineva si nu mai poti)
Postul e scris de sora mea, dar si mie mi-a fost si imi mai este dor. Asa ca, pun mai jos scrisoarea pe care ea i-a scris-o mamei. Sa scuzati eventualele greseli, dar nu pot sa citesc prea bine si prea in amanunt postarea. Azi e si ziua ei de nastere.
Mi-e dor,
Au trecut deja 4 ani si inca nu-mi vine sa cred. Incerc cu disperare uneori sa pastrez amintiri cu tine undeva intr-un colt al memoriei ca si cand as vrea sa le stochez intr-un folder. Si imi vin in minte amintiri frumoase: zambetul tau si mangaierea ta si iubirea cu care ne invaluiai mereu, clipe unice si momente simple toate se aduna si se imbina ca un puzzle care aduce lacrimi in ochi. Nu pot sa evit totusi sa-mi amintesc si ultimele momente cand ne-am vazut, cand ne-am atins si cand ne-am despartit cu zambetul pe buze desi stiam ca poate e ultima data cand ne mai vedem. Si atunci apar multe lacrimi si un dor nebun si o stransoare in inima ca si cand cineva mi-ar stoarce inima si ar rupe-o in doua. E o durere adanca ca un gol in care rasuna strigatul meu de dor. Si ma chinuie si nu-mi da pace, desi am reusit sa accept drumul vietii. Cateodata inca ma mai infurie gandul ca “de ce tu”? De ce eu? Insa anul asta a inceput diferit. Am inceput sa te simt din ce in ce mai aproape, sa constientizez ca tu esti in mine si sa te las sa iesi la suprafata. Si te-am regasit cand ma uit la mainile mele, la degetul mic si stramb, la gesturile mele, la felul in care-i cicalesc pe cei dragi. Te-am simtit langa mine atunci cand l-am nascut pe Victor. Te-am regasit si in el, in degetul lui mic si stramb, in felul in care-mi zambeste, cand nu poate sa adoarma decat daca ma atinge, cand ma striga MAMA. Mi se umple inima de bucurie cand glasul lui rosteste mama si in acelasi timp ma apasa iar durerea, stransoarea in inima. Si mi-e dor sa ma iei in brate, sa ma mangai, sa ma certi, sa te ating. Doare, doare atat de tare dorul asta ca il simt cum incearca sa-mi rupa inima si-atunci il iau pe Victor in brate si-l pun la piept si durerea dispare. Ma linistesc. Il las jos si privesc iar o poza cu tine si simt cum urca dorul din nou la inima. Iar il strang pe el la piept si durerea dispare. Si-atunci am inteles: ca oricand mi-e dor de tine MAMA, nu trebuie decat sa-i arat lui ca-l iubesc, eu MAMA.
Te iubesc!
Foarte frumos,nu am cuvinte!
Mama, cel mai de pret om. Foarte frumoase cuvinte.
M a sensibilizat automat pana la lacrimi articolul asta