(se pare ca am spus degeaba ca vom avea ninsoare pana la Anul Nou – asta e un alt post trist)
Iarna de anul asta a insumat perfect starea pe care am avut-o anul trecut. A fost asa un lucru nedefinit, n-a fost nici toamna nici o iarna veritabila. Nu pot sa spun ca 2011 a fost un an rau; daca mi-ar fi spus cineva ca voi pierde 2 din persoanele la care tin cel mai mult as fi spus ca nu se poate intampla asa ceva. Brusc sunt redus la starea pe care am avut-o pana in 2005: eram “the good guy”, care nu se enerva sau nu se supara niciodata, bun cu toata lumea. Ma uitam cum altii umbla impreuna si imi spuneam si eu parerea legat de lucruri pe care nu le traisem, dar pentru care imi facusem o multime de idei (eram privit oricum ca “tu nu ai cum sa stii”).
Singurul lucru pe care l-am dorit in timp a fost sa am gandirea de acum in urma cu 10 ani sau 6 ani (impreuna cu tot ceea ce stiu acum). Nu vreau sa castig la loterie, nu vreau apartamente in fiecare oras din tara, pentru mine ar fi insemnat mult sa am experienta de acum in urma cu multi ani. Mi se pare ca in toate locurile unde am fost am ajuns prea tarziu mereu. As vrea sa pot da timpul inapoi cand eram fericit, dar nu se poate. Nici nu stiu ce ma face sa ma ridic din pat in fiecare dimineata. Deocamdata merg in virtutea inertiei, nu stiu pentru cat timp. Inca nu am ajuns sa ii urasc pe cei pe care ii vad fericiti, mai pot intoarce capul in directia opusa. Mi-am format un sistem de autoaparare care acum se intoarce impotriva mea. Trupa Taxi avea o melodie care spunea “te vad in toate femeile”, eu faceam asta la propriu… Nici unul din prieteni nu mi-a spus ceea ce vroiam sa aud, si anume sa nu spuna nimic. Urasc vorbe de-astea aruncate in vant “are balta peste” sau “lasa ca o sa fie mai bine”. Unii din ei mi-au spus ca se asteptau la asa ceva, in loc sa-mi spuna ca le pare rau. Nici unul din ei nu stie ce e in sufletul meu si cat de singur ma simt acum. Sunt zile cand toate sentimentele negative ma ajung din urma si sunt pur si simplu coplesit. Se pare ca a fost prea greu pentru ea, pentru fiecare lucru bun au existat altele care au tras-o inapoi. Zambetele pot ascunde asa de bine adevarata stare. Voi continua sa zambesc, pentru cat timp voi putea.