(și nu uitați să ascultați ce spun ceilalți)
Cred că citisem pe Facebook sau Twitter că s-au certat urât niște oameni care erau prieteni vechi sau care se cunoșteau de mult. M-am gândit atunci că e aiurea să se întâmple așa ceva și că sunt șanse mici să se întâmple așa ceva printre cei din jurul meu. Nu puteam să mă înșel mai mult.
Observ din ce în ce mai mult că pandemia afectează oamenii mai mult decât fizic. A și venit după o perioadă când societatea era deja divizată din cauza politicii. Multora le-a venit ușor să continue pe panta asta descendentă. Pentru a putea înțelege ce se întâmplă avem nevoie de o validare a ceea ce credem și căutăm să înțelegem ceea ce se întâmplă. Uneori ies la suprafață nesiguranța și fricile noastre și căutăm să dăm un sens lucrurilor pentru a putea merge mai departe. Lucrurile nu sunt deloc alb-negru. Cred că pe măsură ce mai adăugăm un an la vârstă devenim mai puțin flexibili în ce privește lucrurile în care credem. Cu toții construim niște castele pe care le considerăm asediate când cineva are o părere diferită.
Am asistat la o ceartă urâtă de Sărbători între prieteni, de aici a pornit ideea postării. Totul a pornit de la idei puțin, dar puțin de tot diferite legate de Covid. Nici unul nu e anti-vaccinist, dar au păreri suficient de diferite ca să ajungă la discuții foarte aprinse. Am observat că ceea ce nu spunem e de multe ori mai important. Micile lucruri pe care le facem, anumite ticuri verbale sau mișcări ale corpului pot să spună ceea ce gândim cu adevărat.
Evitați să luați în râs ce spun ceilalți, dar la fel de bine evitați să considerați că sunteți experți pentru că ați citit ceva care vă susține ideile. Cred că aici e marea problemă, simțim nevoia să ne apărăm punctul de vedere până la absurd. Ar fi bine să facem mai repede un compromis, înainte de a se ajunge în situația de a pierde un om pe care-l știi de mult timp.
Puteam fi la fel de bine chiar eu cel care s-a certat pentru că mă aprind ușor. De când am realizat că mă supăr ușor fac o pauză scurtă înainte de a continua, dar și pentru a-l asculta pe celălalt. Nu-mi iese mereu așa cum aș vrea, din păcate, dar ajung să tac mai ales dacă văd că discuția ajunge să fie prea încinsă. Poate că așteptările mele mă subminează mai mult decât vreau. Poate că uneori nu-mi place să repet lucruri. Ceea ce e sigur este că suntem toți oameni și ar trebui să ascultăm mai des și să ne gândim mai mult la cel din fața noastră.
Nu merită să ne certăm atât de urât, indiferent cât de diferite sunt opiniile noastre. Sunt încă surprins cât de mult poate să ne dăuneze rețelele de socializare sau mass media (TV, radio sau site-urile de știri). Avem atât de multă informație și o folosim mult prea des în scopuri distructive.
Poza este preluată de AICI.
