Mihai discuta liber

The thoughts of me

(ii place mult sa conduca)

Deathproof car

Si-a luat din nou cheile de pe masa, a mai aruncat o privire in urma si iesit. Nu fumeaza, desi a avut ocazia sa se apuce de cateva ori, asa ca are alte vicii. Are mereu ceva in mana, degetele nu ii stau linistite niciodata. Le tine in buzunare, uneori il poti vedea cum se joaca cu o bucata de material. Asta e drogul lui.

Masina e in spate. Bine ca aici nu e o problema cu locurile de parcare. Masina i-a servit mereu pe post de partener de discutii, atunci cand nu putea sa vorbeasca cu cineva. Nu il judeca, nu ii dadea sfaturi, nu il intrerupea din vorbit. A fost mereu partenerul perfect. Hai ca nu e asa rau sa locuiesti in buricul targului. Nu obisnuia sa calce acceleratia ca toti idiotii pe care ii auzea in fiecare noapte. E mai importanta senzatia aia de libertate pe care ti-o da drumul care se asterne in fata ta si vantul care iti sufla in fata. Cand te gandesti ca era ingrozit de faptul ca nu va invata niciodata sa conduca… Acum reprezinta un lucru normal.

Nu pleaca niciodata fara sa dea drumul la muzica, pentru ca muzica reflecta starea lui. Nu poate si nici nu vrea sa stea numai cu gandurile lui. Acum asculta numai melodii grele, pe care le stie pe de rost oricum. Va fi mai bine dupa ce mai merge cativa kilometri. A vrut sa mearga la intamplare, dar subconstientul a intervenit, pentru ca a trecut iar pe langa spitalul de care il leaga atat de multe amintiri dureroase. De fiecare data cand trece pe acolo, ridica privirea in sus, spre ultimele etaje, iar apoi isi aduce aminte privirea ei din prima dimineata cand a intrat in spital. Calca acceleratia de parca ar putea sa scape de amintiri.

Isi aduce aminte ca nu a mai trecut de mult pe la primul apartament al parintilor. Pare o scuza buna sa se indeparteze de spital. Nu l-ar mai recunoaste nimeni, mai toti s-au mutat si nu a mai trecut pe acolo de zeci de ani. S-a oprit sa se uite daca e vreo lumina aprinsa. E timpul sa mearga mai departe. Acum ar fi fost foarte buna o tigara. E timpul pentru o inevitabila ultima oprire.

Trebuia sa treaca si pe la ea. Cat timp ea nu il vede, nu face nici un rau, poate doar lui. Dar e deja un rau cu care s-a obisnuit. E ca durerea aia de cap cu care se trezea uneori, dar pe care a invatat sa o controleze fara pastile. Daca se simte mereu bine, inseamna ca e ceva in neregula si mai are nevoie de cate o trezire din asta care sa il aduca cu picioarele pe pamant. Oamenii nu pot fi mereu fericiti, au nevoie de un punct de referinta care sa ii ancoreze in realitate. E mai bine decat sa se arunce cu masina intr-o prapastie sau sa intre intr-un stalp. Ea este acolo, ii vede umbra dincolo de o perdea. Trage adanc aer in piept, de parca ar simti mirosul ei. De fiecare data spune ca e ultima data, dar se minte singur. E singura minciuna pe care si-o spune.

Masina a fost mereu o extensie a lui. Acum refuza sa plece. Se uita la indicatoare, totul pare sa fie in regula. Bate cu un deget in unul din ecrane, fara succes. E drept ca nu a mai dus masina la o verificare de ceva timp. Ce incearca sa ii spuna masina? Ce stie ea? E doar o gramada de fiare si cabluri. Daca lasa masina acolo, ea ar recunoaste-o dimineata si nici nu poate chema pe cineva sa o tracteze. Nu trebuia sa stea cu muzica pornita atat de mult timp, poate s-a descarcat iar nenorocita de baterie. E o masina veche si se comporta altfel decat una noua, dar a reprezentat un vis de-al lui inca din copilarie. Ea ii bate in geam.

– Hei, Stai de mult aici?

– Conteaza?  Am vrut sa plec, dar nu mai porneste.

– Nu e prima data cand te vad aici. Intr-un fel foarte ciudat, imi place sa te vad asa.

Nu stia ca l-a vazut si alta data. Se simte putin furat, credea ca e singurul care face asta.

– Cand m-ai vazut prima data?

– Acum 2 luni. Afara ploua si stii cat de mult imi place ploaia. Am iesit la geam sa ma bucur de ploaie si erai acolo.

– De ce nu ai spus nimic? Stai, e mai bine ca nu ai spus.

– Iti mai aduci aminte cand am facut-o in masina? Ne certasem, m-am dus pe scaunul din spate si am vrut sa ma duci acasa. Atunci m-am intrebat daca am avea loc si in fata.

– Cu putin chin, am putea…

Nu a apucat sa-si termine cuvantul si ea era in poalele lui. S-a asezat usor in timp ce il tintuia cu privirea. El a apucat sa spuna:

– Nu ar trebui sa facem asta. Daca ne vede cineva?

– Taci!

A intrat in ea ca un adolescent. Ea a inchis usor ochii cand l-a simtit. Ce s-a intamplat cu ei? Aveau multe lucruri in comun, poate doar prea multe bagaje si prea mult orgoliu. Fiind deasupra, controla fiecare a lui. I-a pus mainile pe volan ca sa-l traga mai aproape de ea. Si-a dat jos geaca, pentru ca a inceput sa transpire putin. A continuat sa se miste in sus si in jos pana cand a gemut usor si a ramas cu el in brate.

– Hai inauntru. Chemi pe cineva dimineata sa ia masina.

– Nu cred ca e o idee buna.

– Am avut si idei bune. Vreau sa adorm cu tine in brate in seara asta. Am nevoie de asta.

Probabil ca va urma. Poza e preluata de AICI.

Related Posts:

Povestiri

CommentLuv badge

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

 Subscribe in a reader


Mihai discuta liber