(postul asta e o imbinare intre “What women want” si “The truth about cats and dogs“, pe fundal de Florence + The Machine)
Este tarziu, ar trebui sa dorm, maine ma duc din nou la munca. De ceva timp mi se tot invart in cap niste idei. Si incep asa…
Toata viata mi-am imaginat cum va fi cand voi avea eu pe cineva. Am citit pe un site (9gag ii spune) un post saptamana trecuta care spunea cam asa: te uiti la filmele romantice si te gandesti ca asa vei face si tu cu cel la care tii, ca vei face si tu acele lucruri care par de prost gust si sunt respinse de toti pentru ca sunt prea siropoase. Pe urma gasesti acea persoana. Unii uita de acele lucruri, eu chiar le-am facut. Am facut tot ce mi-a trecut prin cap si tot ce mi-am spus o data ca voi face. Ai crede ca e de ajuns sa te dedici trup si suflet, dar nu este. Societatea asta in care traim (nu ma refer numai la Romania) ne pune in fata obstacole. Nu putem fi doar fericiti, trebuie sa avem aia si aia si lucrul ala si trebuie sa ne comportam intr-un anumit fel. Nu trebuie sa spunem ce gandim pentru ca am putea fi judecati, dar suntem judecati si ne pasa mai mult decat ar trebui.
Eu cred cu tarie ca nu exista nici o diferenta intre barbati si femei, chiar nici una. Am avut o discutie cu un prieten la un moment dat si el spunea ca femeile gandesc intr-un anumit fel si ca noi nu putem gandi ca ele. Eu cred ca diferentele astea sunt sustinute artificial de societate. Femeile se invata una pe alta ca nu trebuie sa recunosti in mod deschis ca-ti place de un barbat. El trebuie sa citeasca printre randuri. Trebuie sa te machiezi pentru ca barbatilor nu le plac femeile care nu arata bine. Cred ca daca ne-ati arata fata asta nemachiata mai des nu ni s-ar mai parea asa de iesit din comun. Exista tipul asta Allan Pease care tine prelegeri pe tema asta. Cred ca pune accentul gresit, pe faptul ca asa este si asa trebuie sa fie, cand de fapt ar trebui sa arate cum sa nu fim asa de ingraditi. Eu am observat transformarea unei fete in femeie, acum e plina de indoieli si de nesiguranta ca toate celelalte, doar pentru ca a avut de-a face cu femei si probleme. Ele au influentat-o chiar daca ea nu si-a dat seama si nu a recunoscut initial. Ea a avut darul asta de a fi altfel fata de restul (si acum este), dar acum castiga circumstantele, a devenit exact acel om de care se temea si pe care il ura. Parerea mea e ca un barbat si o femeie ar putea trai foarte bine impreuna daca nu ar avea de-a face cu societatea asta. Stiu, sunt idealist spunand asta, dar si noi si ele dorim acelasi lucru: vrem sa traim fericiti, insa ne pierdem in detalii.
Barbatii se invata unul pe altul ca nu trebuie sa se deschida in fata femeilor pentru ca nu se cade, nu e “barbatesc”. Nu trebuie sa arate ca se tem, ei trebuie sa fie puternici, pilonul de rezistenta al casei. Nu ii spune ca iti place de ea, va rade de tine. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevar. O casa rezistenta nu se poate face cu un singur pilon, e nevoie de mai multi, unii mai mici.
Tot ceea ce suntem invatati e gresit, prin prisma faptului ca experienta unui alt om nu-ti poate fi de folos si tie in aceeasi masura. E bine sa stii ce a facut altcineva in aceeasi situatie, dar decizia trebuie sa-ti apartina. Reclamele le invata pe femei ca au nevoie de zeci de produse ca sa arate ca nu-stiu-ce model. Daca femeile ar gandi pentru ele, intreaga industrie a produselor de frumusete s-ar prabusi. Diferentele ar trebui sa ne apropie, de-asta e nevoie de doi pentru a intemeia o casa. Daca am putea inlatura ochelarii de cal pe care ni-i pune societatea, am evolua altfel. Ma gandesc la o secventa dintr-un film drag mie (primul film Matrix). Initial, oamenii au fost bagati intr-o matrice si o lume perfecta, insa nu s-au putut adapta la asa ceva si s-a creat lumea asta cu bune si rele in care au prosperat. Poate ca avem nevoie de rele ca sa stim ce e bun, pana la urma asa ne definim toate valorile, altfel nu putem sti cum sa functionam. Nici nu pot considera asta picatura intr-un ocean, pentru ca stiu ca nu va atinge atat de multi oameni pe cat ar trebui, insa gandurile astea mi-au stat prea mult pe suflet si simteam nevoie sa le scriu, ca un fel de descarcare.
Da, ai mare dreptate in ceea ce zici. Si societatea are rolul ei, ii deosebeste pe oameni, exista acei oameni care se lasa tot timpul influentati de societate si asa devin pioni in lumea asta, exista apoi unii care se lupta sa nu devina pioni, si acestia la randul lor de despart in doua categorii: cei care nu castiga lupta si ajung rebeli si frustrati, si cei care castiga lupta si ajung acolo unde si-au dorit.