(catre Mosh Craciun: pot sa scriu si posturi vesele)
Am avut o saptamana destul de plina, ma refer la saptamana trecuta. Dar sfarsitul de saptamana a fost cu adevarat special. Mai ales sambata, pentru ca a fost ziua mea de onomastica, Sf. Mihai si Gavril. Am primit mesaje pe mess, telefoane, SMS-uri, cu unii nici nu am apucat sa vorbesc. In speta Mosh Craciun asta 😛 si Andrei, imi pare rau ca nu am reusit sa vorbesc cu voi, dar imi cam dau seama ce ati vrut sa-mi spuneti.
Cel mai frumos cadou-surpriza a venit din partea prietenei mele. Cadoul din partea ei a fost o mica escapada la Lepsa. Am testat masina tatalui ei, a condus si ea (chiar bine, avand in vedere ca nu mai condusese cu masina asta). A fost ceva spontan, de obicei daca nu pregatim ceva, ne iese mai bine. Ne-am facut bagajele fiecare, am luat si ceva mancare, ne urcam in masina si plecam. Am avut inspiratia sa luam cu noi 3 harti (cam vechi, dar extrem de utile) si telefonul meu care are GPS. Nu am fost decat o data la Lepsa acum multi ani, cand nu am condus eu, era primavara si mai important era ZI, nu noapte. Am plecat cam dupa ora 3, pe la 3 jumatate cel mai tarziu. La dus am mers prin Focsani, si apoi catre Lepsa. Pana in Focsani a fost bine, pentru ca drumul a fost relativ simplu. Am traversat orasul prin centru si in cele din urma am iesit din oras. A fost putin ciudat pentru ca nu se aseamana cu Galati, cel putin din punct de vedere al marcarii intrarii si iesirii din oras, sunt multe saturi/comune foarte apropiate de Focsani…
O mica observatie: inainte de a merge cu masina pe un drum lung (am facut pana la urma cam 3 ore jumatate, 4) duceti-va la baie, luati toate precautiunile necesare. Nu stiu exact cat am facut pentru ca ne-am uitat la ceasurile noastre la plecare si apoi dupa ceasul masinii, care era cu 1 ora inainte. Asta inseamna ca ar fi trebuit sa fi facut 3 ore, dar eu nu am mers atat de bine, spunea o prietena ca tatal ei a facut 3 ore de la Lepsa si a mers ca un nebun. Am mers cam 1 ora duap ce s-a intunecat prin serpentinele de la munte inspre Lepsa cu 40-50 Km/h, ideea e ca nu aveam cum sa fac 3 ore. Drumul este foarte frumos chiar si noaptea (ma refer la peisaj), soselele in sine sunt dezastruoase, sunt gauri mari de tot, unde nu sunt gauri apar pietrele, unde nu sunt nici gauri si nici pietre, drumul e redus la 1 singura banda, pentru ca soseaua este stricata si in reparatie, una din benzi fiind cazuta in gol (nu glumesc, sunt cel putin 2 astfel de locuri acolo). Imi pare oarecum bine ca nu le-am vazut cand ne-am dus spre Lepsa, sa nu speriem degeaba. Cea mai tare faza s-a intamplat cand am realizat ca nu mai rezistam si ca trebuie sa mergem la baie (daca intelegeti ce vreau sa spun). Am oprit chiar inainte de a intra in Lepsa, Valentina a fost prima care s-a dus :D. Nu apuca sa termine, ca vine o masina, se repede inapoi in masina, asteapta sa treaca masina… Amandoi radeam cu gura pana la urechi, ea si mai mult. Cand a venit randul meu, m-am gandit eu sa nu stau chiar pe marginea drumului si sa merg in canalul se scurgere in V de pe marginea drumului. Rusinea, bat-o vina! Ma las incet sa alunec in canalul asta si incep sa ma scufund usor in frunze. Nu am realizat ce mi se intampla, am crezut ca dedesubt este mal sau altceva, dar eu ma scufundam usor. Mi-a fost teama sa nu raman blocat acolo sau sa patesc ceva mai rau. Am reactionat cat am putut eu de repede si am iesit. Intrasem deja pana peste glezne in chestia aia de sub frunze, cam pana la jumatatatea pulpei. Am inceput sa fac ca naiba, cred ca am si injurat, dar exact asta lipsea. Eram ud pe adidasi si pe sosete, blugii era uzi si ei. Si toate erau MURDARE de frunze si apa cu noroi. De data asta Valentina a inceput sa rada tare de tot, cu greu am reusit sa o fac sa se opreasca, eu ma gandeam ca nu am schimburi si ca am pus-o. Si la lumina zilei frunzele parea ca stau pe pamant, nici nu se miscau, au reprezentat capcana perfecta. Am avut noroc ca am gasit cazare imediat, la pensiunea Knorr Haus, prima pensiune pe dreapta la intrare in Lepsa. Cred ca e mai bine asa decat sa nu fi patit nimic si sa nu fi gasit cazare la ora aia in Lepsa (am ajuns la 6 jumatate).
A doua zi am avut surpriza sa gasesc uscati adidasii, sosetele si blugii pe care ii murdarisem in seara trecut, in mica mea incercare de a inota pe uscat :D. Am vrut sa mergem pe jos a doua zi dimineata, dar frigul ne-a impiedicat sa mergem prea departe. Nici pana la cascada Putna nu am mers pe jos, si era aproape, iar la manastirea Lepsa nu am mers deloc. Am vrut sa mergem acasa prin Soveja, dar gazda (care era din Galati) ne-a spus ca drumul nu e bun, ca trebuie sa mergem prin apa… Ne-am luat bagajele si am mers catre cascada Putna, unde am facut si poze (le voi pune pe Flickr mai tarziu).
La intoarcere era sa ne ratacim de vreo 2 ori, pentru ca am vrut noi sa mergem pe unde nu a fost nimeni ca in Star Trek (e un fel de-a spune), in loc sa urmam drumul am intrat pe 1 sau 2 drumuri mai laturalnice :D. Am folosit pentru prima oara GPS-ul de pe telefon, a mers bine, dar nu trebuie sa te bazezi in totalitate pe el (ne-a scos din Tecuci, pentru ca o luasem iar gresit :D). Am trecut prin Tecuci pentru ca am facut un ocol micut la Cudalbi. Cam tot de acolo a condus si Valentina, destul de bine, as spune eu, pana la intrare in Smardan. Daca am fi mers cu trenul ne-ar fi costat mai mult, chiar si pentru 2 persoane cu reducere, nici nu am fi ajuns cand am fi vrut noi, dura mai mult. Daca merg si 4 persoane, este si mai bine. Avand in vedere ca nu mai condusesem masina asta si ca nici nu mai fusesem la Lepsa cu masina, cred ca ne-am descurcat destul de bine. Oricum nu m-as fi descurcat fara copilotul meu de nadejde, Valentina. As merge cu ea si la un concurs gen Survivor, stiu cu siguranta ca am temina concursul (chiar daca ea ar spune altfel). Postul asta iti este dedicat.
Pozele sunt AICI (in limita a 100 de MB/luna cat am pe Flickr).
:”>
nu ai scris de partea cu: “mentine directia”(in fata intesectie cu o strada perpendiculara) , apoi “la stanga! la dreapta! ba nu! opreste!”- in mijlocul intersectiei… :)) in rest nu derutez soferii… noooo
La multi ani, Mihai! Ma bucur ca ai sarbatorit asa cum se cuvine! Frumoase poze 🙂
Buna citesc de ceva timp blogul tau .. sa traiesti cu numele app
si in legatrua cu drumul spre Lepsa e groaznic sa`l fi vazut acum cateva luni cred ca era mai rau, partile din drum care nu mai sunt … sunt a sa de vreo 3 ani de la inundatii si cea mai simpla cale sa iesi din focsani e ca la intrare al primu semafor sa faci dreapta spre Carrefour pe centura si dupa la benzinaria Petrom sa faci stanga si dupa iar dreapta la prima intersectie 😀 si gata ai scapat usor:D
Oricum si drumul pana la manastire e plin de gropi mai incolo spre Soveja , dupa cum ti`a spus si doamna, e ca “in filme”
😀