(intr-o luna am vazut 2 tari, uneori am si noroc)
Imi place sa calatoresc. Daca am si persoana iubita cu mine, e si mai bine. Nu am planuit decat plimbarea in Italia, am avut o inspiratie deosebita sa rezerv din timp calatoria in Italia.
Nu m-am temut prea mult de venirea in Italia, pentru ca, desi nu vorbesc limba, inteleg foarte bine italiana. Am ajuns in Milano, din nou cu Wizzair. M-am obisnuit sa zbor cu Wizzair, le cunosc bine conditiile si oferta. Am urmarit biletul de avion timp de vreo 2 saptamani, am vrut sa vin in prima zi de Paste si am impresia ca au mentinut artificial pretul mare al biletului numai in ziua aia. Am ales sa plec o zi mai tarziu si asta a fost tot.
Hostelul la care am stat a avut conditii mai slabe decat cel din Viena. Ar fi trebuit sa-mi dau seama din pozele bine alese si din lipsa de informatii. Pretul a fost mai mare ca in Viena, dar nu am folosit camera decat ca sa dorm, nu am petrecut prea multe ore in ea. Prima supriza a fost la receptie, unde am dat peste doua romance (una parea sa aiba un accent mai pronuntat de italianca, cealalta nu). M-a ajutat putin, desi nu ar fi fost o problema sa vorbesc in engleza. Am vazut multe obiective turistice din cele propuse (pozele din Italia sunt AICI), singurul loc unde nu am ajuns a fost Scala din Milano. Italia este o tara in care as vrea sa studiez, am vazut Universitatea si mi-a readus pofta de mers la cursuri. Au multe facilitati, trebuie sa fii batut in cap sa nu inveti acolo. Totul este bine pus la punct, Milano este un oras foarte frumos, plin de verdeata si curat. Este un oras curat pentru ca este pastrat curat. Nu vei vedea (sau vei vedea foarte rar) oameni care arunca ceva pe jos. Se vede ca sunt latini, ca si noi, pentru ca se circula putin mai haotic. Am auzit cateva claxoane, mijloacele de transport in comun par sa aiba un fel de prioritate implicita, soferii se baga in trafic imediat, daca stiu ca au prioritate. Au un sistem de transport putin ciudat. Din afara orasului se poate ajunge cu autobuz sau cu tren. Autobuzele nu intra mult in oras, dar trenul ajunge mai aproape de punctele importante (cum e Centrale sau Universitatea). Au linie de metrou complet automatizata (este si cea mai noua si trece, evident, pe la Universitate). Se circula cu multe mopede si scooter-e, la fel de multe pe cat sunt biciclete in Karlsruhe.
Am trecut in fiecare zi pe langa un teren de fotbal (cred ca era artificial), unde am vazut antrenandu-se copii pana la adolescenti. Ma refer la antrenamente serioase, cu echipamente si nu in gluma. In Milano am avut parte de ghid (multumesc inca o data, draga mea R) si nu am interactionat prea mult cu italienii. Am vazut un asa-numit sat, care mi-a placut si mai mult decat Milano in sine (cred ca a fost vina ghidului :D). De multe ori am avut impresia ca vad imagini dintr-un film, pentru ca satul arata exact ca multe din filmele vazute in timp. Avea automat de prezervative, dar si doua supermarket-uri. Satul arata foarte frumos din punct de vedere al culorilor, am inteles ca primesti de la primarie cateva culori, daca vrei sa-ti vopsesti casa (nu ai multe alegeri, dar satul arata bestial asa).
Italienii au un sistem interesant de a obtine hrana proaspata si buna: au cascine. Cascina (pronuntat cashina) este un fel de ferma, aflata in mijlocul unui camp, unde se cresc animale sau cereale. Ei isi vand propria marfa, italienii isi fac aprovizionarea pe o luna de la o astfel de ferma. Cascinele care produc multa marfa aprovizioneaza si unele supermarket-uri, insa multe vand direct (daca am inteles eu bine).
Germania e foarte diferita de Italia. Aici am ajuns pentru ca am fost trimis cu munca. Sunt mult mai reci (nu am auzit nici un claxon in nici una din zilele cat am stat acolo), dar si mult mai calculati. Nu se cunoaste ca acum peste 60 de ani, Germania era in ruina. Poate orasul Karlsruhe nu a fost atat de lovit de distrugeri, dar am vazut cladiri care pareau sa aiba peste 100 de ani. Totul e bine aranjat, au hoteluri multe si o zona comerciala care m-a facut si pe mine (baiat fiind) sa calc mai repede ca sa nu fiu tentat (zona magazinelor am vazut-o la plecare). Exista foarte multe restaurante faine, gradini, piete, pacat de vremea urata care m-a impiedicat sa vad prea multe (si munca a fost oarecum de vina, dar am avut cam 2 zile cu soare: ziua in care am venit si singura sambata petrecuta acolo – aproape toate pozele sunt facute sambata respectiva). A fost foarte frig, ca intr-o toamna tarzie. Nu ma plang, rezist bine la temperaturi scazute, dar a fost un mic soc sa trec de la temperaturi de aproape 30 de grade la maxim 15. Mi-a placut Technology Park, pentru ca insa se mai construiau birouri acolo si pentru ca este inconjurat de verdeata.
Mai e cazul sa spun ca nemtii sunt calculati? Nu am vazut situatie in care sa nu se acorde prioritatea sau sa iti ocupe altcineva locul de parcare, locul firmei. Si ei stiu (la fel ca italienii) sa faca bani din orice. Barul hotelului in care am stat avea o tema speciala in fiecare miercuri, vineri, sambata si duminica. Si acolo am dat, inevitabil, peste romani. Una din doamnele care facea curatenie este romanca si am avut (ne)placuta placere sa aud cum urla BUG Mafia din boxele unei masini, sambata sau duminica, pe la 11 noaptea. Pozele din Germania sunt AICI.
Pozele sunt preluate de pe Wikipedia de AICI si de AICI.
Edit: am uitat de o intamplare. Cand mancam la italian, in una din zile a venit Politia si l-a ridicat pe barman. Ma plangeam la un moment dat ca un restaurant italian nu e italian pana nu se intampla ceva ca in filmele pe care le-am tot vazut (pana nu vine Politia). Mi s-a indeplinit dorinta.