“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”
O operatie aritmetica simpla spune ca 2008-13=1995. O alta scadere spune ca acum 13 ani aveam 29-13=16 ani. Cred ca in 1995 a inceput sa-mi placa mie liceul, colegii (eram in clasa a 10-a). Imi aduc aminte de profesorul meu de matematica, domnul Dima. Foloseam un mic joc de cuvinte, eu ii spuneam “proful DIMAte”, pentru ca era proful “di mate”. Pe tot parcursul clasei a 9-a a fost o fata care se lua de mine, pentru ca eram cuminte (da, stiu, am fost si asa), dar incepand cu clasa a 10-a m-a lasat in pace, gasise un alt coleg de care sa faca misto. Ideea e ca am fost crescut si de bunici, m-au influentat mult, iar ei imi spuneau mereu sa nu fiu rau, sa fiu cuminte, sa nu injur, sa nu ma bat. Din cauza asta multi ma considerau tocilar, credeau ca sunt un fraier, nu prea eram luat in considerare, asa ca am hotarat sa ma adaptez lumii asteia si am devenit la fel ca ei. Colegii mei din liceu m-au ajutat mult sa nu trec nici in extrema cealalta. Liceul a fost ultima perioada in care m-am distrat cel mai mult, si in “fuckultate” m-am distrat, dar nu a mai fost aceeasi atmosfera ca in liceu. Si acum imi este dor de colegii mei din liceu, de profesorii de atunci. In perioada aia incepusem sa fac si putin sport in echipa liceului, mai intai baschet, care nu s-a prins de mine, mai apoi volei (am jucat si in echipa FSEA Galati la un moment dat). Tot in clasa a 10-a mi-am luxat pentru prima data piciorul la o ora de sport. Cativa colegi m-au ajutat sa ajung in statie, stiu ca am stat tot drumul in picioare, cu ghiozdanul in spate, nu mi-a oferit nimeni loc, ca doar eram un mucos de liceu, mai eram si inalt, puteam sa stau in picioare, doar ca nu in ziua aia. La un moment dat am si lesinat, pentru vreo 20 de secunde, cand am simtit ca lesin m-am gandit sa ma tin cat mai bine de bara sa nu cad, m-a trezit autobuzul care a facut curba catre statia unde coboram eu.
Clasa noastra era recunoscuta in liceu, si pentru cei cu probleme, si pentru faptul ca noi eram uniti in fata celorlalti. Poate ca cei care sunt azi ar trebui sa invete din asta. Din pacate nu cred ca am vreo poza de atunci, daca voi gasi, o voi pune aici.
Pentru mine anul 1995 a fost anul schimbarii, anul profului “DIMAte”, anul in care am inceput sa joc volei, anul primei mele luxatii (am avut 4 la piciorul drept si 3 la stangul), anul in care am realizat ca viata poate fi si frumoasa.
Se pare ca suntem colegi de liceu…poate chiar din aceeasi generatie. Eu am terminat in ’99 si facut matematica cu D-a Totolici.
Stiu si cat de apreciat era D-l Dima.
Frumos articolul…succes la concurs!
Eu am terminat in ’97, sunt cu 2 ani mai mare ca tine. Nu am facut fizica cu Totolici, ci cu Mant. Cu domnul Dima am fost si in tabara, parca la sfarsitul clasei a 11-a. Am si poze de atunci. Poate daca ne intalnim la vreun blogmeet te voi si recunoaste, am o buna memorie a fetelor, mai ales ca esti numai cu 2 ani mai mic decat mine. Sper sa intru in concurs, poate si castig 🙂
Bafta multa la concurs! Mi-a placut postul tau despre 1995. Eu pe vremea aia eram in clasa a V-a…
Cred ca toti o sa ne amintim cu drag de viata din liceu..
Succes la concurs, iti tinem pumnii (si grija sa nu-ti luxezi iar ceva 😀 )
Dupa cum se vede, am intrat in concurs. May the luckiest man win 🙂
Cat de mult ma bucur sa vad ca ti-a placut perioada liceului si mai ales, sa vad ca aveti pareri bune despre D-l Dima..mi-a fost diriginte..eu am crezut mereu ca am fost niste norocosi, desi cand am fost eu in liceu (2002-2006) nu mai era la fel de apreciat..avea conflicte cu anumite persoane, dar asta este altceva…intotdeauna s-a descurcat excelent!
Succes Mihai!