(maine se fac 20 de zile de cand m-am mutat)
Nici nu mi-am dat seama cand au trecut zilele astea. Unii ar putea spune ca m-am grabit cu mutarea, eu cred ca a fost o idee excelenta. Apartamentul nu e unul din cele mai bune, dar am si altceva in vizor. Am invatat la ce sa ma uit intr-un apartament de inchiriat si senzatia aia de “casa ta” nu se compara cu nimic. Nu am deschis inca aragazul, nu stiu cand o voi face. E fain sa ma trezesc dimineata sau sa vin de la munca si sa gasesc lucrurile unde le-am lasat eu. Tot de azi am si mijloc de locomotie si am dat nas in nas cu traficul infernal de la Elice. Unii nu s-au obisnuit inca cu “la tine acasa”. Vad mereu in ochii lui si simt mereu in vocea lui o urma de tristete cand ii spun ca ma duc acasa “la mine”. Mutarea asta trebuia facuta de mult, mult timp. Pot in sfarsit sa-mi vad de viata mea si de problemele mele. Eu inca nu simt ca as fi in totalitate pe picioarele mele, sunt inca in acelasi oras. Mai am nevoie doar de un lucru.
PS: nu va ingramaditi asa in a veni la mine, ca o sa fie nevoie sa va tai bonuri de ordine.
