(asa suntem toti la un moment dat)
Stiti Amintirile lui Creanga? Multi dintre noi pornim la drum cu niste bagaje usoare, cand totul e frumos si nu vedem decat partile bune. Unii au norocul sa continue asa pentru mai mult timp, chiar daca lumea rade de ei, pentru ca ei (optimistii) stiu ca trebuie sa rasara soarele si pe strada lor. Dupa un anumit timp, tot asteptand soarele asta, incepe sa apara resemnarea si-si spun ca isi gasesc ei altceva de facut care sa le ofere o satisfactie la fel de mare. Nu e neaparat o resemnare, e mai degraba o scadere a sperantelor. Prefer sa nu imi fac sperante prea mari, ca sa nu fiu dezamagit prea tare mai tarziu.
Se intampla minunea pe care o asteptai si iti spui ca vei pune in practica tot ce ai visat. Este din ce in ce mai bine, zambesti cat pentru toata viata ta pana atunci, ai parte de un drum frumos, iti spui ca nu se poate intampla nimic rau. Iti spui ca trebuie sa fii alaturi de cea de langa tine, ca poti sa o ajuti sa treaca peste problemele ei, ca nu are nevoie decat de tine, asa cum tu nu ai nevoie decat de ea. Incepi sa ignori semnele evidente, pentru ca vrei sa crezi ca dracul nu e atat de negru. Ea isi schimba apoi viata si nu te mai vrea alaturi. All hell breaks loose. Din nou, se intampla exact ceea ce nu ai prevazut.
In momentul cand te-ai obisnuit cu ceva bun, este extrem de greu sa treci la starea de inainte. Toata fiinta ta se lupta cu asta, de parca faptul ca trebuie sa lupti cu toti cei din jurul tau nu e de ajuns. Construiesti o fortareata pentru ca nu mai vrei sa vezi pe nimeni, nu mai e nimeni bun pentru tine. Tot ce le iese din gura se transforma intr-o sageata fara intentia lor.
Dupa un timp, te plictisesti de fortareata ta si incepi sa privesti in jos, la ceilalti. Incepi sa le distingi din nou siluetele si incepi sa-i si recunosti. Erau cei cu care vorbeai inainte de “marea fortareata”. Vezi oameni noi si ascunzi cheile de la fortareata, si-a servit scopul. Incepi sa traiesti din nou, dar nu pentru mult timp, pentru ca exista cineva care pretinde ca te cunoaste mai bine decat tine si tine sa-ti arate asta in cel mai rau mod posibil. E pedeapsa pentru ca ai indraznit sa iesi din carapace; unde naiba sunt cheile alea?
Pentru ca am fost un optimist, chiar daca am declarat iar razboi tuturor, mai las o fereastra deschisa, dar nu spun unde, e prea sus oricum pentru 99% din ei. Daca ma cauta cineva, ma gaseste acolo (daca nu e prea tarziu). Daca e cineva destul de nebun incat sa intre pe acolo, sa fie pregatit de toate ororile pe care le va vedea, pentru ca vor fi cateva.
Acum sunt un realist.
Imaginea este preluata de AICI.
E adevarat ce spui! Si eu m-am regasit in acest post… am visat si eu mult dar am ajuns sa nu mai fiu asa.
Asta e pentru “Obisnuiam sa fiu un optimist”:
Bine, bine, realist. Dar de ce in fortareata? Si, mai ales, de ce cu schimbari profunde in structura sufleteasca? Poti fi realist, dar nu inteleg de ce trebuie sa te schimbi radical.
Paraseste fortareata, sau ramai acolo, cum vrei, dar (dezamagitor, insa adevarat) nu te astepta sa vina acei 1% sa te elibereze. Realitatea e mult mai dura – daca tot esti realist – unul la un million te poate salva de acolo. Ramai neschimbat, poarta-ti razboaiele pana la capat, cu optimism, pentru ca daca te schimbi inseamna ca viata a castigat si nu pari genul care se lasa usor invins.
Mihai, viata e o lupta, deci te lupta! Mai ales daca merita! Iar daca nu merita, te asezi pe fotoliu, iti iei floricele si privesti detasat, dar NESCHIMBAT, spectacolul vietii.
Daca as fi vazut mai devreme postarea, as fi raspuns la timp, dar vreo doua luni am fost prinsa intr-un razboi personal-profesional din care am iesit obosita, cu vreo cateva kg in minus, dar invingatoare si, cel mai important, neschimbata.
Alina Buduleanu (one of the mofos who still believe in your superpowers)
Am mutat comentariul unde trebuie.
S-a schimbat ceva de cand am scris postul. Ce nu am spus in post este ca am lasat o ferastra mica de tot. Nu m-am lasat invins, pur si simplu am obosit sa mai fac ceva deocamdata.
Iertare pentru dezordine.
Atunci, e bine ca esti bine 🙂