La cererea unui prieten, postez pe blog un articol pe care l-a scris pentru a multumi celor care doresc foarte mult sa fie scosi de pe harta Galatiului. Se pare ca trebuie sa dai foarte multi bani ca sa fii bagat in seama.
“M-am hotărât sa scriu aceste rânduri întrucât m-am săturat de atitudinea afiÅŸată de administratorii unor localuri publice din GalaÅ£i. Mi s-a întâmplat frecvent să nu fiu servit la timp, să nu primesc ceea ce am comandat, sau să nu mi se aducă un bon fiscal la achitarea notei de plată (mai mult decât atât pot afirma că sunt posesorul a 2 facturi consecutive, eliberate la interval de 1 an de zile).
Până acum am sancţionat aceste „mitocănii†prin simpla mea absenţă din acele locuri însă îmi dau seama că dacă voi continua în acest mod, poate în curând nu voi mai avea unde să stau la terasă şi să savurez o băutură rece.
Ultima „aventură†care m-a determinat să iau atitudine s-a întâmplat chiar de Sfânta Marie când fiind în oraÅŸ cu prietenii ne-am decis să ne oprim la o terasă. Alegerea noastră a fost Casa Românească (crâşmă situată pe strada Cuza – A NU SE INTERPRETA CA O RECLAMÄ‚), întrucât dispunea de toate atuurile pentru reÅ£eta unei seri perfecte: terasă descoperită, grădină plină de flori ÅŸi muzică bună. Asta până în momentul în care a început spectacolul: 10 minute pentru a te observa un chelner (deÅŸi nu erau toate mesele ocupate astfel încât să aibă o scuză că e foarte ocupat), în alte 5 minute au fost aduse meniurile, iar după alte 10 minute putem în sfârÅŸit să comandăm. ÃŽntrucât e vară ÅŸi era extrem de cald evident toată lumea a ales băuturi reci (alcoolice sau doar răcoritoare), iar domniÅŸoarele care ne însoÅ£eau s-au hotărât ÅŸi asupra unui desert.
Ceea ce a stricat întreaga seară de vineri a fost replica chelnerului „nu vă putem servi băuturile decât dacă se comandă ÅŸi mâncareâ€. Nu conta faptul că nu ne era foame, sau că era ora 20.30 ÅŸi cel puÅ£in în ceea ce mă priveÅŸte nu mănânc la ore atât de înaintate, trebuia să comandăm mâncare, altfel nu am fi fost serviÅ£i. ÃŽntrucât mi-am dat seama că acel chelner era doar mesagerul administratorului / patronului crâşmei am încercat să rezolv situaÅ£ia într-o manieră elegantă ÅŸi am mers să discut cu „stăpânul casei†(a se citi administrator) care însă spre surprinderea mea (sau nu) a dat aproximativ aceeaÅŸi replică: este vineri seara, Sfânta Marie, ÅŸi servim doar clienÅ£ii care comandă ÅŸi mâncare.
Poate (dar e foarte puţin probabil) aş fi fost de acord cu această replică dacă la intrarea în crâşmă ar fi fost afişat un anunţ de acest fel, aşa încât cel puţin să nu fi pierdut aproximativ 25 minute până să aflu. Chiar şi în aceste condiţii, acest administrator / patron nu cunoaşte un lucru elementar: din moment ce are o astfel de afacere (în contact direct cu oamenii), trebuie să respecte nişte reguli elementare. NU poate impune reguli abuzive doar pentru că este proprietar. Primordial ar trebui să fie respectul pentru client pentru că dacă nu ar avea clienţi afacerea lui nu ar mai exista.
Oricum lui îi este puÅ£in indiferent întrucât dacă nimeni nu ia atitudine ÅŸi cel puÅ£in până acum nu am văzut aÅŸa ceva (cu mici excepÅ£ii) afacerea va merge. Românii vor veni în continuare ÅŸi vor accepta chiar ÅŸi la ore târzii în noapte să se îmbuibe cu mâncare (fie că vor sau nu), doar pentru că asta e decizia „stăpânului caseiâ€.
ÃŽn speranÅ£a că aceste rânduri vor fi băgate în seamă vă doresc „poftă bunăâ€!”
Subscriu si eu spunand ca la multe localuri din Galati exista o lege nescrisa care spune ca “patronul/chelnerul are mereu dreptate”. Sau era “clientul are mereu dreptate”? Nu mai tin minte.
