Anul asta am avut parte de prima mea vacanta. Adevarata. Desi mi s-a spus ca unii nu si-au luat vacanta anul asta pana acum, eu am avut parte de prima vacanta adevarata de cand muncesc (adica de vreo 3 ani, cu pauze). Am ales sa mergem la Nisipurile de Aur (sau Golden Sands, pe limba lui Shakespeare sau Zlatni Piasaci, pe bulgareste). Am stat la hotelul Serdika. Tot acolo se poate vedea si agentia prin intermediul careia am facut rezervarea. Cei de la agentie (in special doamna Irion care a fost cea care s-a ocupat de noi) s-au comportat foarte profesional, avand in vedere ca am facut plata in ultimul moment. Mi-au trimis o factura proforma pe mail, dupa ce am facut plata am primit din nou pe mail voucher-ul. Oamenii au fost foarte de treaba si nici nu am luat taca, asa cum imi spuneau unii prieteni :P.
Am gasit transport la firma care face Galati-Bucuresti si Galati-Constanta, la un pret rezonabil, spun eu (75 de lei de persoana si numai dus). Drumul a fost destul de lung (cam 6 ore), avand in vedere ca microbuzul a dus oameni la mare, iar pe noi in Bulgaria.
Cum e in Bulgaria? In primul rand e curat. Nu stiu ce spuneau ei cand vorbeau bulgareste (si aici ma refer la toti), dar s-au purtat frumos cu noi. Nu am vazut mult laudatii chelneri romani, dar nici nu am mancat la vreo terasa, pentru ca am avut masa asigurata de hotel (micul dejun si cina). Asta nu inseamna ca unii nu stiau sa spuna cateva vorbe in romana :). Statiunea era intesata cu fete care distribuiau pliante pentru cluburile de acolo, am strans pe putin 100. O ciudatenie: in fata fiecarei terase era cate un chelner sau un om special angajat care iti arata meniul pentru a te convinge sa mananci la ei. Asta a fost foarte ciudat, desi nimeni nu te tragea de mana ca cersetoarea pe care am vazut-o in Constanta, cand ne-am oprit acolo. Mancarea de la hotel a fost foarte buna, am avut de unde alege, nu m-am imbolnavit, nu am capatat vreo chestie ciudata. Camera a fost buna, desi eu ma asteptam sa arate ceva mai bine. Desi hotelul era mic, avea propria piscina cu apa foarte curata, sezlonguri si tuburi pe care te puteai da. Am aflat inca din primele zile ca ei nu sunt raspunzatori de obiectele de valoare din camere, asa ca am inchiriat o caseta pentru portofele, telefoane, cam tot ce lasam in hotel si nu luam la noi. Hotelul l-am gasit relativ usor, dupa ce ne-am invartit putin prin statiune :D.
La Nisipurile de Aur am avut parte si de mare si de munte, de fapt toata statiunea e situata pe un versant de munte. Asta face statiunea si mai frumoasa. Au strazi destul de mici, ingustate si de masinile parcate. Apropo, am vazut acolo o droaie de romani, cred ca nu puteai merge 1 minut fara sa dai de vreo masina din Romania, mergand in orice directie. In drum spre plaja sunt foarte multe magazine in care gasesti ce vrei. Preturile sunt destul de mari. Spre exemplu, am gasit apa minerala la 0,95 leva in afara statiunii si am platit maxim 2 leva in statiune (1 leva=2 lei noi). Oamenii au si o alta atitudine acolo. Asta trebuie sa invatam noi. De fiecare data cand vedeam ceva frumos, ma intristam ca la noi nu exista asa ceva. In fata unui hotel am vazut palmieri, si numai pentru ca asa au vrut ei, nu pentru ca s-a dat dispozitie de la centru. Plaja este amenajata in stil occidental, din cate am inteles, pentru ca era plina de umbrelute si sezlonguri, pentru care trebuia sa platesti (7 leva umbreluta, 7 leva sezlongul, 3 leva salteaua), dar cel putin nu erai agasat din toate partile de muzica data la maxim. Am fost doar o zi la plaja, in care m-am simtit foarte bine, chiar rasfatat. In una din zile a fost urat, am adormit si nu am mai plecat nicaieri, in alta am stat la piscina hotelului si ne-am ars putin la soare :D, iar in penultima zi am fost la Balcic (Balchik), parte a cadrilaterului nostru retrocedat in 1940 Bulgariei si unde am vazut gradina botanica si vilele unde a stat Regina Maria. Trebuie sa mergeti acolo ca sa vedeti de ce a vrut Regina Maria ca inima ei sa fie depusa la Balcic. La terasele de acolo puteai plati in lei, la fel ca si la intrarea in gradina botanica, iar fiecare terasa avea table mari scrise in romana cu creta. O faza comica: o romanca incerca sa se inteleaga cu un localnic, vroia sa stie cum sa ajunga undeva, vorbind in engleza si in bulgara. Mosul i-a spus transant “Vorbesti romaneste?”, era destul de batran si stia sa vorbeasca in romana.
Partea cea mai nasoala a venit cand m-am intors in tara, nu ma asteptam sa am socul pe care l-am avut. Nici macar nu a fost atat de frumos incat sa fiu atat de uimit de romanasii nostri care vorbesc despre bani si despre multe altele. Cred ca ma obisnuisem cu calmul si ospitalitatea bulgarilor si a tuturor turistilor de acolo. Am auzit ca in momentul in care te intorci in tara dintr-un concediu unde te-ai simtit cu adevarat bine, unde nu gasesti gunoaie la orice pas, unde ai parte de conditii decente fara sa dai un sac de bani, ca ai parte de un soc mare. De trezire la realitatea noastra. Dar nu am crezut ca mi se poate intampla si mie. Si de la o vacanta in Bulgaria. Pozele vor fi puse pe flickr mai tarziu :).
Edit: am pus pozele pe Flickr AICI.
