Ieri m-am intalnit cu couchsurferi, la invitatia unei fete de loc din Braila, dar care acum locuieste la Cluj. M-am dus mai mult din curiozitate, sa vad cam care sunt oamenii care ar face couchsurfing (despre care am mai scris aici). Ideea era sa vina membri din Galati si Braila, pentru ca ar fi fost si mai usor sa ajunga. Eu am reusit sa ajung destul de tarziu, dar am avut bunul simt sa o informez pe fata care m-a invitat ca voi intarzia. A mai venit un cuplu din Galati si inca 2 membri din Braila. Tot de la organizatoarea (cred ca o pot numi asa) am aflat ca trebuiau sa ma vina inca 3 persoane, dar nu au dat nici un semn de viata. Am discutat despre multe lucruri, eu am vorbit putin mai mult, poate si din cauza unor mici emotii. Am aflat ca ei au fost prin couchsurfing la Belgrad, in Turcia, in Rusia, ca vor primi oameni din tarile unde au fost (a fost un fel de invitatie intoarsa, pentru ca ii vor primi pe cei la care au fost). Mi-au spus ca poti intalni oameni foarte diferiti, unii mai altfel decat altii, iar altii chiar de treaba. Eu am mai capatat putina incredere in ideea asta. Cum ar fi daca nu ai mai cheltui bani pe cazare intr-o tara straina, ai beneficia si de un contact direct cu cei din tara pe care o vizitezi? Cred ca ar putea fi o experienta foarte interesanta .

Zilele astea (vinerea trecuta) am achizionat in sfarsit componentele pe care le vroiam: procesor E8400, placa de baza Asus P5Q-SE, un kit de Kingston 2×2 G DDR2 1066 cu latente 5-5-5-12 (are si radiator), o carcasa Asus Vento TA-851 si o sursa ThermalTake de 500 de W. Aveam deja un hard de 250 de G WD S-ATA cu buffer de 16 M si o placa video HD4850. Am instalat si un Windows curat XP SP3. Am facut si cateva teste, in 3DMar2006 am obtinut 11682 puncte. Windows-ul isi arata deja limitele, nu vede decat 3,25 G DDR, dar stiam asta deja. La un moment dat mi s-a parut ca procesorul se incalzeste cam tare. Acum sta la 35 grade Celsius cand nu e folosit si a urcat la 60 de grade atunci cand am arhivat ceva; ieri statea la 43-45 grade cand nu era nefolosit si a urcat pana la 83 de grade cand jucam ceva. Sunt multumit de felul in care se comporta placa de baza, are multe optiuni. La asamblare m-am chinuit cel mai mult sa aranjez cablurile. Cred ca nu are un flux de aer prea bun, desi simt ca trage aer din fata. Am dat drumul si la ventilatorul suplimentar din spatele carcasei. Am avut placuta surpriza sa observ ca nu mai pot juca pe Prizee pentru ca pagina mergea prea bine si nu puteam tine pasul cu inamicii de pe ecran In NFS Under(the)cover am obtinut un minim de 30 de frame-uri pe secunde si un maxim de vreo 60 de frame-uri (filmuletele sunt excluse). Foloseste EPU-4, asta inseamna ca frecventa procesorului este redusa atunci cand nu este folosit. Poate ii ard si un alt test, dar nu acum.

Dar am fost la al 7-lea. Fu ok, am vazut multi oameni noi. In 5 secunde am sarit cu 15 ani inapoi. Cred ca m-am simtit la fel cu s-a simtit Cip la intalnirea nr. 3 la care am fost eu. Adica inconjurat de destul de multi necunoscuti, oameni oarecum din alta liga. Nu voi insira lista cu cei prezenti, o gasiti AICI. Eram curios sa pun si eu o fata la comentariile de pe blogul lui Alexandru Petras, si anume a Rrimunei. Ea a vrut ca cineva sa-i raspunda la provocare, poate de-asta a plecat si mai repede. Nu-i bai, vine numarul 8 candva.

Daca un lucru e nou, nu inseamna ca e mai bun. Am citit lucrul asta si in numarul din Chip de saptamana asta si sunt in totalitate de acord cu ideea. Azi am vazut si eu “Be Kind Rewind“, un film cu Jack Black si Mos Def. Se pleaca de la povestea unui cantaret de jazz din anii 20-30 care a murit in ‘43, Fats Waller. Nu voi dezvalui multe despre film. Este vorba despre ascensiunea continua a noului in fata vechiului, despre oameni care mai cred in idei asa-zise invechite, care nu se lasa dati la o parte cu una cu doua. Pana la urma este un film despre constiinta colectiva pe care nu o mai avem noi, pentru ca nu ne mai pasa de locul unde traim, ne lasam brutalizati de cartierul nostru sau de mediul in care traim si ne pierdem sufletul. Mi-a placut enorm sa-l vad din nou pe Jack Black jucand un rol de nebun (doar ca sa fiu extrem de amabil). Imi este destul de greu sa descriu filmul fara ca sa-i stric savoarea. Pentru ca personajul jucat de Jack Black strica ceva, ei se apuca sa repare acel lucru facandu-l oarecum manual.

Filmul este atipic pentru zilele noastre, supereroii sunt oameni ca tine si ca mine, dar filme de genul asta se mai fac din cand in cand. Asta este tipul de film la care te vei uita si peste 10 ani cu placere, razand la situatiile si la glumele idioate care apar. Cu ocazia asta au lansat si un nou termen pentru filmele de amatori, filmele “suedeze”.

Colegele mele au fost in mare verva azi, m-au chemat de vreo 3 ori ca nu le merge una, alta. M-am gandit sa nu raman dator si sa le fac o farsa cu efect intarziat (dati click pe imaginile de mai jos).

Am vrut sa nu pun imagini chiar asa de dure, dar m-au provocat constant.